Scuze pe care ți le oferă un partener mincinos și tu îl încurajezi

Să trăiești alături de un partener de cuplu mincinos? Un adevăr greu și de multe ori negat, pentru care găsești tot soiul de explicații.

Ți-au reflectat apropiații că e mincinos. Poate că au pus problema foarte blând, delicat, au spus asta cumva ocolit, astfel încât tu să citești printre rânduri. Poate că exprimarea lor a fost directă și dură, iar reacția ta principală, primară, instinctuală, a fost să te aliezi cu partenerul. Au fost de asemenea suficiente situații când ceea ce zicea nu se potrivea cu ceea ce făcea, ori la un anumit interval de timp apăreau din senin dovezi care să contrazică ceea ce partenerul susținea cu îndârjire. Varianta despărțirii era mult mai dureroasă și destabilizantă decât varianta de a trece cu vederea toate astea. Și a apărut o parte din tine, probabil latentă și construită cu multă vreme în urmă, care să te ajute să faci față. Iar viața ta a primit un filtru roz pastel, în care găsești scuze, zici că totul e minunat, grozav, perfect, chiar dacă realitatea e îmbibată în minciună, dezamăgire, trădare, manipulare.

Mai are nevoie de timp

Nu vrei sub nicio formă să pui presiune pe el. Să ia decizia aceea dacă vă recunoașteți relația ca fiind oficială. Dacă să vă mutați împreună, să vă căsătoriți, să faceți un copil. Să se angajeze ori să dea datoria aceea care îl destabilizează pe el, dar și pe tine căci tu suplimentezi din plin din punct de vedere financiar. Să caute tratament, ajutor pentru o dependență sau o problemă de sănătate pe care o ia în râs dar e foarte serioasă. Practic este vorba despre o schimbare importantă, un efort, un ceva care pentru tine e cu adevărat semnificativ. Iar lipsa lui de materializare e dureroasă pentru tine. Ca să te liniștești îți zici că mai are nevoie de timp. Cu costul timpului tău.

Are și el prioritățile lui

Te simți cu adevărat importantă în viața lui? Te tratează ca fiind o prioritate? Dacă tragi linie răspunsul este nu. Și nu pentru că ești tu egoistă, îndreptățită, fără empatie, cu așteptări ori standarde exagerate. Chiar nu ești o prioritate pentru acest partener, iar comportamentul lui reflectă cât se poate de clar asta. Dar vrei să fii înțelegătoare și bună, și te plasezi tu singură în afara listei. Uneori ești confuză, poate că e o situație nouă, cu care nu te-ai mai confruntat, și nu știi exact care este măsura potrivită, așa că o accepți pe cea impusă de el, chiar dacă aceasta contravine nevoilor tale emoționale.

Nu vrea să mă supere

Și iată cum transformi minciuna într-un instrument de validare pentru tine. Minte deoarece te iubește, ești importantă pentru el, nu vrea să te piardă, să fii tu afectată de diverse situații din viață. Este o punere falsă pe piedestal care îți creează iluzia grijii, afecțiunii și perpetuează minciuna ca strategie de menținere și creștere a relației și conexiunii emoționale dintre voi. Desigur, nimic mai fals.

Nu e nimic grav

Toată lumea minte, nu e așa mare lucru, a greșit și el o dată. Doar că nu este doar o dată… Iar dacă până acum nimeni nu i-a atras atenția, nu a încadrat minciuna la comportamente nesănătoase, este ok să o faci tu. Nu ajută nici dacă te bazezi sau folosești ca scuză zonele gri, sau că un anumit context este discutabil. Te-a mințit.