Partenerul îți cere un sfat? Ce să eviți atunci când i-l oferi

Este normal ca partenerul de cuplu să aibă nevoie de la tine de un sfat. Cum (re)acționezi poate ajuta sau sabota relația.

De ce e atât de important momentul când partenerul vine către tine, îți cere părerea asupra unei situații și te întreabă ce sfat i-ai da? În primul rând are legătură cu nevoia lui de ghidaj, se vulnerabilizează în fața ta, și cu siguranță nu e un moment bun pentru el. Poate că este confuz, nehotărât, se îndoiește de el și este critic cu sine, poate este extrem de exigent cu propria persoană căutând soluția perfectă. Când îți cere un sfat este și un moment de conectare, în care simte nevoia să fie auzit, văzut, înțeles, important, sprijinit. Iar maniera în care te raportezi la partenerul tău poate fi una hrănitoare, sau nu…

Să-l expediezi

Îi spui că nu ai timp, ești foarte ocupată, nu ai energie pentru toate prostiile lui, deci îl și jignești, este adult și să se descurce singur. Dar a fi în cuplu despre asta este, despre a nu fi singur. Ok, poate că nu e acum momentul potrivit pentru o discuție, dar e în regulă să setați un loc și un timp pentru a sta de vorbă, cât mai aproape posibil de când el ți-a mărturisit că are nevoie să-l consiliezi.

Nu face în locul lui

Situația în legătură cu care partenerul ți-a cerut un sfat e una la care tu ai competențe? Ți se pare că ar fi mult mai simplu, mai ușor, dacă tu ai îndeplini acțiunea respectivă? Pai cum ar putea el să dezvolte noi abilități? Supraprotecția, chiar și în cuplu, este una distructivă. Afectează încrederea în sine, stima de sine, mesajul pe care îl transmiți este: tu nu poți, nu ești capabil, eu mă descurc mult mai bine decât tine, sunt mai bună ca tine. Atenție și la tiparul tău de autosacrificiu prin care te responsabilizezi în exces, te încarci până când simți că ești de-a dreptul epuizată.

Aroganța

Dacă tu nu știi ce să faci, cum e mai bine, te simți pierdută, și te îndrepți către un om pe care îl iubești și în care ai încredere, iar el te tratează de sus, superior, arogant, cum ar fi asta pentru tine? Dezarmant? Ca o trădare? O critică nespusă, dar care planează în aer? Te-ai simți rănită? Cel mai probabil asta ar experimenta și partenerul pe care l-ai infantiliza, în fața căruia ai avea o explozie nervoasă, ori pe care l-ai trata de parcă a zis cea mai mare prostie de pe Pământ, pe care l-ai privi umilitor de pe piedestalul pe care te-ai urcat singură.

Nu am nicio părere

A apărut în prim plan propria ta voce critică interioară? Te temi să nu-ți ghidezi greșit partenerul? Te gândești care ar fi răspunsul acela complet, complex, perfect? Chiar crezi că asta așteaptă de la tine? Îi poți pune întrebări care să nască noi perspective în viziunea sa. Puteți analiza împreună impactul soluțiilor asupra lui personal, asupra voastră ca relație, dacă este cazul. Investigați ce are el nevoie. Fii un partener de discuție care ține în mână felinarul și îi arată mai multe variante de drum.