ELLE SPORT: Cum arată viitorul fotbalului feminin românesc?

Unele dintre cele mai prețioase proiecte ale Federației Române de Fotbal în ultimii ani au fost promovarea naționalei feminine, dar și campania Modele de Femeie, care de câțiva ani și-a propus să demonteze stereotipurile care îndepărtează fetele și femeile de un sport perceput tradițional drept masculin, așa cum e fotbalul. Și chiar dacă astfel de prejudecăți sunt greu de dărâmat, fetele din Echipa Națională lucrează la asta în fiecare zi, la fel cum lucrează la îmbunătățirea constantă a performanțelor echipei. Cu aceste scopuri în minte au și pornit în Nations League, unde lupta lor de pe gazon și a noastră, din tribune sau chiar de la tastaturi, nu e doar despre egalitate în sport, ci egalitate pretutindeni.

Despre toate astea am vorbit cu câteva dintre jucătoarele Naționalei, înaintea meciului cu Irlanda de Nord pe care urmau să-l dispute pe Stadionul Arcul de Triumf din București (care a fost foarte animat și s-a sfârșit cu un onorabil egal). Înainte de orice, însă, am povestit despre evoluția echipei în acest sezon. Teodora Nicoară mi-a spus că speră ca echipa să joace cu pasiune și „să fim mulțumite de rezultat și de cum am jucat”, în vreme ce atacanta Carmen Marcu s-a arătat încrezătoare că vor lupta și își vor îndeplini obiectivul de a rămâne în Liga B. Asta în vreme ce Erika Gered, fundaș, și-a exprimat speranța că „echipa este capabilă să realizeze ceva important”.

Fotbal pentru toată lumea

Apoi am vrut să văd dacă există schimbări în percepția oamenilor despre rolul femeilor în sport de când jucătoarele și-au început cariera în fotbal. Percepția aceasta, spune Teodora Nicoară, care joacă pe postul de fundaș și a fost desemnată în mai multe rânduri cea mai bună fotbalistă din țară, s-a schimbat semnificativ „prin creșterea vizibilității, a publicului și a sprijinului acordat acestui sport. În trecut, fotbalul feminin era adesea marginalizat, aparițiile media erau limitate și erau puține oportunități pentru jucătoare de a-și construi o carieră solidă. Astăzi, însă, există o schimbare evidentă. Campionate de fotbal feminin, competiții internaționale și echipele naționale sunt din ce în ce mai urmărite, iar jucătoarele devin tot mai recunoscute.”

Iar asta, mai spune Teodora, a făcut ca mai multe tinere să-și dorească o carieră în fotbal, „iar unele dintre ele au acces la infrastructura și susținerea necesare pentru a-și dezvolta talentul”. Asta spre deosebire de momentul când a decis ea să se implice în fotbal și când oportunitățile pentru femei erau mult mai limitate, și nu doar în România.

Și Carmen Marcu, atacantă, vede semne bune în ceea ce privește felul în care e perceput fotbalul feminin: „Percepția publicului față de fotbalul feminin în România este încă în dezvoltare, dar există semne de progres. Deși fotbalul feminin nu se bucură de aceeași popularitate ca cel masculin, interesul a crescut treptat în timp și tot mai multă lume aude de fotbal feminin. Meciurile sunt mult mai mediatizate și acum se pot urmări pe mai multe platforme.”

Cu lucrul acesta e de acord și Erika Gered, fundaș, care spune că „publicul este mult mai deschis față de fotbalul feminin decât era când am început eu să practic fotbalul. Ceea ce e normal, pentru că au trecut 15 ani de atunci. În ciuda acestui fapt, oamenii sunt încă surprinși când spun că joc fotbal. Așa că mai este de lucru în promovarea fotbalului feminin în România.” Erika, căreia i-au plăcut dintotdeauna sporturile, a încercat mai multe de-a lungul timpului, mai spune și că fotbalul „mi-a dat un sentiment complet diferit de oricare alt sport încercat și deja simțeam la o vârstă tânără că acesta va fi drumul meu.” Nu s-a lovit neapărat de prejudecăți, povestește acum, iar cele mai mari obstacole în parcursul ei au fost mai degrabă accidentările, „deoarece a trebuit să stau departe de teren. M-a ajutat însă foarte mult să am răbdare din partea antrenorilor și sprijin din partea celor dragi.”

În schimb Teodora, încă din copilărie alături de doi frați pasionați de fotbal și dornică să joace cu ei, a făcut primii pași către performanță într-o echipă de băieți „în care am învățat rapid că trebuie să fiu puternică, hotărâtă și să nu mă las descurajată. La început nu a fost ușor, dar tocmai această experiență m-a ajutat să-mi dezvolt ambiția și să-mi dovedesc că locul meu este pe teren.” Obstacole au existat însă, povestește ea, „în mare parte, legate de stereotipurile privind rolul femeilor în sporturi considerate masculine, precum fotbalul. Unul dintre principalele obstacole a fost, desigur, legat de ce ar trebui să facă o fată și unde este locul ei, adică la cratiță.”

Sprijinul solid de la părinți, antrenori și prieteni a fost esențial, spune ea, pentru că i-a oferit încredere și motivație să meargă mai departe și când lucrurile păreau dificile. „Mi-am concentrat energia si atenția pe dezvoltarea continuă a ce aveam de făcut și am încercat să demonstrez prin performanță că locul meu în fotbal nu este determinat de sex, ci de dedicare și muncă grea. Cel mai important a fost, însă, să rămân consecventă cu visul meu și să continui să cred în ceea ce pot realiza, chiar și atunci când lumea din jurul meu nu vedea imediat valoarea fotbalului feminin. Am învățat că obstacolele fac parte din proces și că perseverența este esențială pentru a depăși orice provocare.”

Citește continuarea în ELLE MAI 2025!

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK