O scurtă istorie a sacoului

Blazer-ul este fără doar și poate unul dintre cele mai importante elemente din garderoba femeii moderne.

Sacoul a avut inițial forma unei jachete la două rânduri de nasturi, cu o lungime până la nivelul coapselor, realizată din flanel subțire, în nuanțe clasice de negru sau bleumarin. Nasturii din alamă de pe mâneci trădează originile sale, ancorate în tradițiile britanice ale navigației și ale cricket-ului de la sfârșitul secolului al 19-lea. Ca stil, sacoul ocupă un loc de mijloc între jacheta formală de costum și jacheta sport, casual.

Atunci când este purtat împreună cu pantalonii asortați, creează o ținută elegantă și impecabilă. Însă adevărata sa versatilitate iese la iveală atunci când este integrat în combinații neconvenționale. Purtat separat de pantaloni, sacoul devine acea piesă cheie care oferă purtătoarei un aer masculin, rafinat, atemporal și mereu în pas cu tendințele.

Originea acestui articol vestimentar este învăluită în mai multe povești și teorii interesante. Una dintre cele mai vechi menționează faptul că termenul „blazer” ar proveni de la jachetele sport de culoare roșu aprins purtate de echipa de canotaj a colegiului St. John’s din Cambridge, în anii 1820. Aceste jachete atrăgeau imediat atenția prin nuanța lor intensă și au fost printre primele piese de îmbrăcăminte asociate cu ideea de blazer.

O altă variantă, la fel de populară, situează începuturile în anul 1837. Se spune că, înaintea vizitei reginei Victoria pe vasul HMS Blazer, căpitanul navei a dorit ca echipajul său să facă o impresie demnă de un suveran. Astfel, marinarii au fost îmbrăcați în jachete bleumarin, cu croială la două rânduri de nasturi și ornamente din alamă, inspirate din uniformele elegante ale Royal Navy. Acest moment ar fi marcat consacrarea blazer-ului ca piesă vestimentară cu alură nobilă și riguroasă.

Există însă și o a treia ipoteză, conform căreia denumirea provine din anii 1870 și are legătură cu dungile – numite „blazes” – caracteristice jachetelor purtate în cluburile de țară britanice. Aceste jachete aveau un aspect sportiv, dar stilat, și purtau însemnele cluburilor, devenind astfel un simbol al apartenenței și al rafinamentului.

Indiferent de varianta reală, un lucru este clar: blazer-ul și-a depășit cu mult originile maritime sau sportive. De la uniformele de echipaj și ținutele de club, el a fost integrat în moda de zi cu zi și a devenit un element esențial al garderobei contemporane, atât feminine, cât și masculine.

De asemenea, și cromatica s-a diversificat enorm. Dacă inițial blazerul era strict asociat cu nuanțele sobre de bleumarin sau negru, astăzi îl întâlnim într-o gamă largă de culori, texturi și materiale, de la in lejer de vară, până la catifea luxoasă pentru ocazii speciale. Versatil și atemporal, blazerul rămâne un simbol al eleganței relaxate, adaptabil oricărei generații și oricăror tendințe.

La începutul secolului 20, blazerul devenise deja o piesă de bază în garderoba femeii moderne. Era purtat alături de o cămașă și o fustă croită pe măsură, formând un ansamblu elegant, dar și funcțional, potrivit pentru aparițiile publice și activitățile cotidiene ale unei femei active.

Pe măsură ce în societate începea să se accepte tot mai mult implicarea femeilor în activități sportive și recreative, stilul vestimentar de zi cu zi a început să se relaxeze. Ținutele au devenit mai comode, mai puțin formale, iar piesele rigide, precum blazer-ul clasic, au fost înlocuite treptat cu articole mai lejere, precum puloverele tricotate sau cardigan-ele moi, care ofereau libertate de mișcare și confort.

Această tranziție reflectă nu doar o schimbare de gusturi, ci și o evoluție a rolului femeii în societate, care începea să se elibereze de convențiile rigide ale modei tradiționale și să exploreze o vestimentație mai practică, în ton cu un stil de viață activ și dinamic.

Blazer-ul a cunoscut primul său comeback important în anii ’50, când a fost revalorizat de tinerii britanici, mai ales de elevii din școlile cu uniforme tradiționale. Într-un gest de rebeliune subtilă, aceștia au început să modifice sacourile clasice ale uniformei școlare, transformându-le în piese vestimentare mai cool și mai apropiate de stilul străzii.

Elevii și-au personalizat blazer-ul prin croieli ușor modificate, culori mai vii sau accente grafice, păstrând însă silueta recognoscibilă. Astfel, el a căpătat un aer nonconformist și a devenit un simbol al individualității în cadrul strict al mediului educațional britanic.

Această reinterpretare a marcat o nouă etapă în istoria sa, scoțând blazerul din zona uniformelor rigide și aducându-l mai aproape de stilul personal și de exprimarea liberă prin modă. A fost începutul unei lungi serii de reinventări, în care blazer-ul a continuat să evolueze, adaptându-se spiritului fiecărui deceniu.

Aproximativ douăzeci de ani mai târziu, blazerul a cunoscut un nou moment de glorie, datorită celebrului designer italian Giorgio Armani. În anul 1975, acesta a readus blazer-ul în atenția publicului odată cu lansarea primei sale colecții, în care a prezentat sacouri bărbătești cu o croială lejeră și fluidă, complet diferite de modelele rigide și formale de până atunci.

Aceste sacouri inovatoare erau nefinisate în mod tradițional: nu aveau căptușeală, nu erau călcate cu linii dure și nu respectau structura strictă a jachetelor de costum clasice. Tocmai această abordare relaxată le oferea un aer modern și degajat, dar păstra în același timp un aspect elegant și sobru. Astfel, blazerul Armani era mai puțin formal decât o jachetă de costum, dar suficient de serios pentru a fi purtat în contexte profesionale sau sociale mai pretențioase.

Prin această reinterpretare, Armani a reușit să transforme blazerul într-o piesă versatilă, care putea fi purtată asemenea unui pulover sau a unei jachete obișnuite – casual, dar în același timp sofisticată. Design-ul său a schimbat regulile modei masculine și a contribuit decisiv la apariția unui nou ideal de eleganță: unul relaxat, dar rafinat, care pune accent pe confort fără a sacrifica stilul. Această viziune a avut un impact major nu doar în moda masculină, ci și în cea feminină, unde blazerul a fost rapid adoptat ca simbol al unui stil puternic și modern.

La finalul anilor 2000, blazerul a fost adoptat cu entuziasm de către femei și reinterpretat într-o manieră îndrăzneață, plină de culoare. Între 2006 și 2011, piesa a cunoscut un nou val de popularitate, în mare parte datorită influenței lui Christophe Decarnin, pe atunci director de creație al casei de modă Balmain. Sub viziunea sa, blazer-ul s-a transformat într-un veritabil statement, fiind purtat chiar și peste rochii de seară – un gest stilistic care a sfidat normele convenționale ale eleganței feminine de atunci.

În concluzie, sacoul, sau blazer-ul, nu este doar o piesă de îmbrăcăminte, ci un simbol al evoluției stilului. De la uniforma sportivă a canotorilor britanici, la uniforma urbană a femeii moderne, blazer-ul a trecut prin multiple transformări, adaptându-se constant spiritului vremii. Fie că este purtat în contexte formale, ca element de power dressing, fie că este reinventat în versiuni colorate, supradimensionate sau feminine, sacoul rămâne un adevărat clasic al garderobei – versatil, atemporal și mereu în tendințe.